Istoric

 

Primul locaş de cult al Cartierului Fabric a fost Biserica , ,,Sfântul Gheorghe”, din actuala Piaţă Traian, care a fost construită în anul 1745. Biserica a avut un caracter mixt, serviciul divin celebrându-se atât pentru credincioşii români, cât şi pentru cei sârbi, în limbile română şi sârbă. În anul 1873 începe procesul de separare a celor două comunităţi. Pentru stingerea diferendului  a fost nevoie de intervenţia justiţiei, care şi-a pronunţat sentinţa abia în 1901, dând câştig de cauză comunităţii sârbeşti. Credincioşii români care frecventau biserica din Piaţa Traian se vor alătura celor care se închinau în biserica << Sfântul Ilie>>.

 

Datorită numeroasei populaţii de naţionalitate română din cartierul Fabric între anii 1825- 1826 această biserică a fost zidită sub îndrumarea protopopului Vasile Georgevici şi cu contribuţia credincioşilor română nu numai timişoreni ci şi din localităţile din jur.

 

Din anul 1865, Biserica ,,Sfântul Ilie” şi Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Cartierul Elisabetin sunt afiliate Episcopiei Aradului, întrând sub jurisdicţia unor ierarhi români.

 

Pe plan cultural, Parohia Fabric s-a afirmat prin activitatea preoţilor şi a intelectualilor ei. Un exemplu în acest sens este constituit de existenţa unei asociaţii numită Societatea Română de Lectură care aduna pe la anul 1882 peste 50 de membri.

 

În anul 1910 Primăria Municipiului Timişoara avea în plan construirea unei turbine electrice şi amenajarea cursului râului Bega. Datorită acestor importante lucrări edilitare, după discuţiile dintre Primărie şi Consiliul Parohial se acceptă de către cel din urmă ca vechea biserică să fie demolată iar în locul acesteia să fie construită alta în Piaţa Morii.

 

Pe locul amplasamentului vechii biserici, a fost aşezată o cruce care străjuieşte malul drept al Begăi pe care se poate citi: ,,Crucea aceasta a fost pusă aici în anul 1928 pe locul altarului bisericii ortodoxe române demoalte în anul 1913″ .

 

Ca model a fost ales stilul arhitectonic al Catedralei mitropolitane din Sibiu. În primăvara anului 1912, locaşul de închinare este înălţat.  Concomitent s-a construit şi o şcoală confesională în perimetrul destinat bisericii. Primăria a alocat doar fondurile necesare zidirii imobilului, restul cheltuielilor (pictura, sculptura şi construirea şcolii confesionale) fiind suportate de comunitatea bisericească.

 

Zugrăvirea noului edificiu a fost încredinţată pictorului Ioan Zaicu, iar sculptura şi tâmplăria lui Nistor Iosif Busuioc. Lucrările au fost finalizate în vara anului 1913 iar sfinţirea s-a desfăşurat în toamna aceluiaşi an, mai precis  la 22 septembrie/ 5 octombrie. La timpul respectiv biserica din Fabric era cel mai încăpător locaş divin al ortodocşilor români timişoreni, loc în care, de multe ori, s-au desfăşurat diferite comemorări şi întruniri importante pentru românii Timişoarei.

 

În 25 decembrie 1929, Biserica  ,,Sfântul Ilie” a fost vizitată de către primul Patriarh al României,  Miron Cristea.

 

Un moment de referinţă în viaţa culturală a acestei parohii, o constituie înfiinţarea în urmă cu 80 de ani, în noiembrie 1928, a coralei ,,Speranţei”. Aceasta a început activitatea sub egida  ,,Societăţii Culturale a Tinerimii Speranţa”.

 

Demn de remarcat că societatea îşi avea steagul propriu, care acum se află în biserica Sfântul Ilie din Fabric, lângă scaunul arhieresc, care vreme de mai mulţi ani a fost purtat cu demnitate de primul dirijor al coralei ,,Speranţa” Gheorghe Ioanovici. În vremea acelui dirijor, mai exact în anul 1936,  corala ,,Speranţa” primeşte statutul de persoană juridică fiind inclusă în ,, Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat”.

 

Din anul 1968 până la trecerea la cele veşnice, în anul 1994, dirijor al corului a fost compozitorul Traian Dragodan. Din 1994 corala Fabricului cântă sub bagheta dirijorală a profesorul Ovidiu Giulvezan, cadru univesitar al Facultăţii de Muzică din Timişoara.